Acasă > Uncategorized > Robert goes rural

Robert goes rural

Enervat peste masura de lipsa de spatiu din sifonier, Robert se hotaraste sa-si duca la tara cele 3 costume aflate in posesia lui. Zis si facut, in urmatorul week-end treaba se rezolva si o piatra i se ia de pe inima. Ajuns in satul originilor lui, bunicii ii comunicara urmatoarea informatie: au fost invitati la o nunta a unor vecini, dar ei sunt batrani si nu vor sa mai mearga. Il roaga frumos sa se duca el, daca tot are costume aici.

Avand o slabiciune enorma pentru ei, Robert se hotaraste sa mearga la acea nunta. Bea trei beri inainte si pleaca pe jos. Dupa trei pasi calca intr-o baliga si urmeaza 15 minute de sters pe iarba. In zadar, pentru ca mirosul persista. Este intampinat la gura cortului de miri cu plosca, si de multe alte cunostinte si rude despre care habar n-avea ca exista. Indrumat catre un loc de cinste, langa lautari, nu este atent la o tanti care-i varsa in poala un pahar de suc Tutti Fresh. Acest fapt avea sa fie hotarator pentru restul serii.

Nuntile la tara sunt desfatari ale ochiului pentru un bucurestean adoptat, precum Robert. Admira cu zambetul pe buze burtile prost mascate de pantaloni de stofa ridicati pana sub sfarcuri, cretul roscat din capul femeilor trecute de 30 de ani si machiajul strident al fetelor de liceu prezente. Cand se pregatea sa bea al doilea pahar de vin de casa o fata genul tarancuta teapana il aborda: “Mi-a spus mama ca ti-a varsat suc pe pantaloni. Vrei sa mergem pana la mine acasa sa te usuci?”.

Propunerea a sunat asa de bine incat nu a putut fi refuzata. Fata avea ceva nedefinit si Robert simtea deja o atractie puternica pentru ea. Statea foarte aproape si nu au putut schimba decat cateva replici pana la destinatie. O chema Liliana si era educatoare la gradinita in Titu. Avea 24 de ani si era nemaritata. Facea naveta, preponderent cu ocazie. Pentru Robert era deja o aventura cunoastera acestie incantatoare tinere.

In urmatoarele 10 minute se regasea fara pantaloni pe el, intr-o camera plina de macaturi si broderii. Admira pestele de pe televizor, asezat trimfator peste un mileu care ar fi facut orice cizma moderna geloasa. Patul cu arcuri scartia sub fundul lui si miscarea dute-vino pe care o incerca ii dadu ceva idei. Se uita mai atent la acel peste si masura din ochi diametrul gurii lui deschise. Cand Liliana se intoarse in camera Robert avea penisul infipt in pestele de sticla. Lubrifiase cu saliva si era aproape de orgasm. Tipatul ascutit al fetei, placerea crescanda si situatia socanta contribui la tasnirea jetului de sperma cu o viteza mai mare decat gandeste un laptop Acer cu 3 giga de RAM.

O tacere abisala a umplut urmatoarele 5 minute. Liliana ar fi vrut sa iasa din camera dar era intrigata de vederea unui penis, Robert vroia sa se stearga dar era retinut de lipsa unui servetel la indemana.

Explicatiile erau de prisos. Dar surprizele se tineau lant. Se intoarsera la nunta si Liliana aranja in asa fel incat sa stea unul langa altul. Incet-incet spiritele se mai destinsera. Vorbira despre serviciu, despre cunostinte comune din sat si intr-un final se oprira pe ciudatenii sexuale. Liliana era, dupa cum descoprea Robert, o fiinta libera si curajoasa. Se lasa intunericul si iesira la o plimbare. Cand se terminara casele si incepu porumbul fata il trase intre cocenii inca verzi. Inaintara aproape 100 de metri. “Tu m-ai socat mai devreme, acum e randul meu”. Il intoarse cu spatele si ii dadu pantalonii jos. “Uau… Handjob pe la spate, in porumb!” se gandea Robert. In acel moment se simtea razbunat pentru toata pubertatea, pentru anii petrecuti in liceu si in facultate inconjurat de fete care il priveau ca pe o lampa. Se apropia de momentul culminant… Dintr-o data, pe neasteptate, simti cum un stiulete rece si crud ii patrunde in anus, cu forta. Liliana ii pastrase o ultima surpriza si abia avu timp sa mai schiteze un gest de impotrivire.

“Asta e pentru peste!” spuse fata inainte sa fuga printre randuri. Cu un porumb in cur si cu propria-i semintie scurgandu-i-se pe glezne Robert concluziona: “Pai atunci… bine!”.

Categories: Uncategorized
  1. august 17, 2009 la 9:09 am | #1

    Nu cred nici moarta.
    Ai zis ca te inspiri, nu ca aberezi!

  2. Robert
    august 17, 2009 la 9:26 am | #2

    M-as fi bucurat mult mai mult daca schimbai numele (h)eroinei,bolnavu liniuta le!!

  3. YOU KNOW ME
    august 17, 2009 la 9:27 am | #3

    sper ca nu e reala treaba cu stiuletele:)))

  4. wordsmithandthenakedmind
    august 17, 2009 la 11:50 am | #4

    mai puiule, stamate avea cumva palnia in funduletz? pai zau asa

  5. liku
    august 17, 2009 la 1:40 pm | #5

    Liliana???? hmm……

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.